Joi, 22 iunie
Cu o seară înainte stabilisem să plecăm într-o călătorie mai neobișnuită. Nu avem nici o destinație anume, nici un plan făcut dinainte. Și asta pentru că plecam cu casa după noi și nu aveam nevoie de rezervări și cazări fixe. Eram doi nomazi pregătiți să rătăcim prin România și să înnoptăm acolo unde ne doream.Plecam în căutarea unui sens lăuntric, a unor noi înțelesuri și definiții, investigam noi posibile cai ale aflării de sine. Mașina urma să fie casa noastră pentru zilele ce aveau să vină. Am luat Caddy-ul și l-am aranjat și dichisit, speram noi, cum nu se putea mai bine. Și duși am fost.
Dimineața, la prima oră, ieșeam din Iași și încă nu stabilisem traseul. Voiam să urcăm pe munte, să vizităm una alta dar ne doream și relaxare. Iar, cum ziua de vineri se anunța furtunoasă prin toată țara, trebuia să facem cumva să fim în mașină, la adăpost, și nu pe un vârf de munte. Ne cam încurca treaba asta ce-i drept, însă până la urmă ne-a venit și ideea. Ce-ar fi să dormim undeva pe Transalpina și a doua zi dimineață să facem o tură scurtă până când vedem depărtările că se preschimbă? Iar apoi o luăm din loc spre… Și uite așa, am stabilit prima destinație.
Drumul ne-a purtat prin Sibiu, oraș pe care am vrut neapărat să îl revedem. O mică plimbare prin centrul istoric a fost însă de-ajuns, căci soarele ne-a venit de hac și ne-a trimis repede la aerul condițional al mașinii. Nu înainte de a căuta să-mi cumpăr harta de la Munții Noștri cu Parângul. Trebuia să o adaug la colecția mea, plus că noi chiar intenționam să facem un mic traseu următoarea zi, în funcție de cât de îngăduitoare se prezenta vremea.
Ne îndreptam rapid spre Transalpina, pe direcția Sebeș – Obârșia Lotrului. Mai ajunsesem în aceste locuri cu patru ani în urmă când drumul nu era complet amenajat (citește aici), iar atunci nu am profitat prea mult de splendorile munților. De astă dată speram să descoperim noi ipostaze, priveliști, vederi.
Inițial ne gândeam să rămânem în apropierea lacului Vidra, în zona de campat, dar de acolo nu erau vizibile depărtările. Ne-am oprit undeva sus în creastă să admirăm orizonturile ce se deschideau în fața noastră. Unii au profitat de splendoarea peisajului și au amenajat câteva tarabe cu de toate pentru turiști. Ne-am dus la oarecare distanță pentru a căuta un loc mai ferit de vânt și de negustorie. Aici aveam să ne așezăm peste noapte (undeva la 2000 de metri).
Preparăm iute ceva de mâncare (niște supă la plic) și ne facem comozi în noua noastră casă. Peste noapte aveam să resimțim frigul destul de puternic.
Vineri, 23 iunie
A doua zi a venit cu căldură și cu soare, în ciuda avertismentelor meteo. Am riscat să urcăm nițel pe traseul spre Lacul Gâlcescu, însă nu l-am finalizat. Marcajul dungă roșie pleacă din Șaua Urdele și te duce în 2 ore la lac, iar în 4-5 ore la Vârful Parângul Mare (2519m). Noi am ajuns doar până la Vf. Iezer (2149m) – Șaua Iezerului (2090m) și ne-am bucurat de puținul rhododendron pe care l-am întâlnit în cale, căci pâlcurile mari acopereau în roz versanții mai îndepărtați. Șoseaua se zărea colo jos și semăna cu un șarpe pregătit să atace.
În zare norii se schimbau și ne-am dat seama că furtuna e pe aproape și nu merită să urcăm. Plus că ne aștepta un drum lung și interesant până la următoare destinație în care voiam să înnoptăm: Padina, Bucegi. Însă nu am ajuns imediat acolo, ci peste vreo două zile…
Va urma…
Frumoasa iesire. Frumoasa si de invidiat, in sensul bun… 🙂 Imaginile inspira si cheama. Felicitari!
Mulțumim! 🙂