Traseu: Alba Iulia – Transalpina – Târgu Jiu – Mânăstirea Tismana – Orșova
Data: iulie 2013
Și am plecat spre tărâmurile din ceruri. Spre Transalpina. Am mers și tot am mers prin păduri, pe drumuri bune și mai puțin bune. Prima porțiune de afalt stricat se află în apropiere de barajul Oașa . Sub un versant abrupt, bucata de ciment ce trebuia să-și aibă locul acolo nu mai era. Cu ceva atenție trecem cu bine mai departe. Peisajul din jur începe să semene cu cel din filmulețele văzute pe net cu câteva săptămâni înainte. E fascinant…
Iar drumul, cu sau fără parapeți, este de-a dreptul spectaculos.
Coborâm în vale cu regretul că nu am avut prea mult timp pentru a ne bucura de minunățiile Transalpinei. Ajungem și la Târgu Jiu. Revedeam orașul după o perioadă de 4-5 ani, dar, cu toate astea, am știut să mă orientez cu ușurință pentru a ajunge în parcul central, cel care adăpostește Coloana Infinitului. Operele de grație ale lui Constantin Brâncuși (sau replicile lor) te lasă mereu cu un gând de admirație față de artist.
După o vreme, ne abatem de la traseul nostru și o luăm spre Mănăstirea Tismana. Acest așezământ monahal din Țara Românească sălășluiește încă din secolul al XIV-lea. Pacea te cuprinde din momentul în care ai pășit pragul mănăstirii.
Lăsând în urmă lăcașul sfânt, ne continuăm drumul spre Orșova. Odată ajunși acolo, Dunărea ne ia în primire. Nici nu mai băgasem de seamă că mai era și lacul de acumulare. Totul era pentru noi Dunăre. Departe în zare vedeam teritoriul sârbesc.
Ne-am cazat la Pensiunea Damiro situată pe marginea apei (chiar deasupra). Foarte faină priveliștea și senzația de a te afla pe apă.
Și a fost seară. Și a fost dimineață. Și a venit ziua a treia.
Vezi ZIUA 3
