Aventură la cort în Munții Hășmaș

Aveam în față un weekend de toamnă cu vreme bună, o ocazie potrivită pentru umblatul pe coclauri. Iar pentru a profita cât mai mult de zilele însorite, am hotărât ca oriunde am merge să luăm cortul cu noi și să înnoptăm sub stele. Zis și făcut. 

Sâmbătă dimineața ne-am împachetat grabnic rucsacurile și am pornit la drum spre o destinație nouă: Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, mai precis, Munții Hășmaș. Din Gheorgheni am urmat cursul spre Miercurea Ciuc, iar după vreo 28 km, în Sândominic, am cotit stânga spre Bălan. În centrul localității, pe partea dreaptă, se află o biserică și primul indicator al traseelor din aceste locuri. Tot acolo este și o mică parcare, pe care noi am găsit-o plină, ceea ce ne-a forțat să mai mergem un timp cu mașina pe traseul marcat. Peste vreo 800 de metri intrăm în pădure și găsim un alt loc de parcare, destul de populat și acesta. Lăsăm mașina și ne pregătim pentru urcare. Indicatoarele ne anunță că de aici începe efectiv traseul spre cabană, prin pădure.


Traseu și marcaj

Ziua 1:

Bălan (∼1000m) – Cabana Piatra Singuratică (1504m); Durata: 2 h

Ziua 2Cabana Piatra Singuratică – Piatra Singuratică (1608m) – retur; Durata: ∼1 h

Cabana Piatra Singuratică – Bălan; Durata: 1 h 30 min

Data: 16 – 17 septembrie 2017


Traseul prin pădure este destul de lejer, cu excepția câtorva urcări ceva mai abrupte care ne-au încetinit nițel (având în vedere că aveam și cortul în spate). Vremea era cum nu se putea mai bună pentru mijlocul lui septembrie fapt pentru care ne-a dat forță și entuziasm să tot urcăm. La vreo 15 minute înainte de a ajunge la cabană găsești și un izvor (lângă o stâncă impozantă pe care nu ai cum să o ratezi). După ce depășim ultima porțiune a traseului, o urcare susținută ce credeam că nu se mai termină (asemănătoare cu o părtie de ski), ajungem la cabană. Găsim voie bună și multe corturi, o atmosferă ca la final de vară.

Bine de știut

Despre cabană:

  • cabana este recondiționată și are o capacitate de aprox. 50 de locuri: camere cu 4 locuri (pentru salvamont), 10, 18 și 25 de locuri (ultimele se găsesc în pod și nu se ocupă iarna); prețul este de 20 lei/persoană (mai multe informații găsești aici);
  • Trebuie să-ți iei cu tine sacul de dormit deoarece nu există învelitori;
  • Se poate servi masa atât timp cât specificați din timp acest lucru.

Despre campare:

  • Taxa de campare este de 5 lei/persoană și poți ridica cortul pe pajiștea din fața cabanei;
  • Terenul este destul de inclinat și e greu să găsești un loc bun atunci când e aglomerat.

Am găsit un loc ferit de vânt și ne-am montat cortul. Trecuse ceva vreme de la ultima noastră expediție la cort, cea din Munții Retezat. După ce ne-am ridicat casa am plecat să explorăm zona mai amănunțit. Chiar lângă cabană se află o stâncă care îți permite să faci niște cadre faine așa că ne-am cățărat iute pentru a surprinde ce era mai frumos. Între timp, oamenii se strângeau în jurul focului și se puneau pe gătit.

Seara avea să fie una liniștită. Stelele și Calea Lactee erau perfect vizibile, iar Alex a profitat de acest cadru și a imortalizat blândețea nopții.

Următoarea zi a început cu un forfot constant. Ceilalți deja îți strângeau corturile, semn că weekendul lor era pe sfârșite. Noi, însă, ne-am pregătit pentru o nouă aventură. Urma să urcăm pe Piatra Singuratică, un traseu ce necesita cățărare și o bună condiție fizică. Acesta a fost prima dată când ne-am confruntat cu un perete vertical, ce necesita prize foarte sigure și o susținere puternică de cablurile existente. Până sus am făcut undeva la 30 de minute.

Când am ajuns la înălțime ne-am dat seama că priveliștea de aici a meritat tot efortul depus. Am admirat zările, am inspirat aerul rece și ne-am lăsat copleșiți de splendoarea muntelui. Curând au mai ajuns și alți oameni în vârf și, fiindcă spațiul este foarte mic de manevre pe această stâncă, am hotărât să coborâm. La fel de atenți și fără grabă am ajuns în siguranță înapoi la cort.

Înainte de a ne strânge lucrurile, am servit un ceai cald la cabană și am privit cu un sentiment de încântare stânca pe care tocmai urcasem.

Timpul nostru pe munte era pe sfârșite. Am pus rucsacul în spate și i-am dat la vale agale. Într-o oră și jumătate eram deja la mașină. Cu siguranță mai revenim aici pentru a urca și pe cel mai înalt vârf de munte, Hășmașul Mare. Până atunci, însă, păstrăm vie amintirea acestei aventuri, care va dăinui o bună perioadă de timp în sufletele noastre.

Arată și prietenilor:
Facebook
Google+
http://calatorcudor.ro/aventura-la-cort-in-muntii-hasmas/
Twitter
Pinterest
7

Leave a Reply

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
error: