Traseu: Sinaia – Transbucegi – Platoul Bucegi – Crucea Caraiman – retur
Munți: Bucegi
Tip traseu: mașină + trekking
Altitudinea maximă: 2216 m
Data: octombrie 2014
Ziua a doua a început cu miros de tei și mentă de la ceaiul pregătit de Alex. Se anunța vreme caldă și eram nerăbdători să plecăm către Platoul Bucegilor. Aveam de gând să mergem pe Transbucegi cu mașina, iar la finalul drumului să pornim pe jos până la Crucea de pe Caraiman. Șoseaua Transbucegi, cunoscută și sub numele de Drumul Babelor, este calea de acces în Munții Bucegi, ce ajunge până în apropierea Babelor și a cabanei cu același nume. Transbucegiul se desprinde din drumul județean DN71, care face legătura între Sinaia și Târgoviște, trece pe lângă Cabana Cuibul Dorului și urcă Șaua Dichiu. În dreptul Cabanei Dichiu, cotește brusc la dreapta și străbate Platoul Bucegi până în apropierea Cabanei Piatra Ars . Drumul nu este în totalitate amenajat, iar din această cauză este închis circulației publice. Însă, noi am riscat și am mers tot înainte. Și bine am făcut.
Când am ajuns la finalul asfaltului parcarea era deja plină (și era undeva la 10 dimineața). Am găsit totuși un locușor al nostru și am oprit acolo. Eram dornici să urcăm înspre Babele și Sfinx. Traseul durează 30 de minute. Nu e nevoie de marcaje deoarece toată lumea o lua într-acolo. Și, credeți-mă, erau mulți oameni și nu aveai cum să te pierzi.
La Babele nu prea am avut loc de ceilalți să facem și noi o poză. Oricum, aveam unele din excursia trecută. Iar la Sfinx, aceeași poveste. Așa că ne-am decis să mergem în continuare spre Crucea Caraiman. Mulți bicicliști cu mountain bike-uri bine echipate ne ieșeau în cale. Bravo lor! Poate cândva vom fi și noi ca ei, hoinari pe două roți prin Bucegi.
Ne-am oprit pe ultima parte a versantului dinaintea monumentului și ne-am întins la soare. Lângă noi erau câțiva oameni cu parapantele, pregătiți să coboare în Bușteni. Eram așa fascinată încât i-am urmărit cu privirea până la aterizare. Ultimul rămas pe munte nu a mai avut vântul de partea lui. Mare păcat. A trebuit să împacheteze tot și să coboare pe jos înapoi în stațiune. M-a întristat deznodământul dar sunt sigură că tipul a fost și va mai veni curând pe Bucegi pentru a-și lua revanșa.
Drumul înapoi la mașină a rămas la fel de aglomerat. Iar când am ajuns în parcare ne-am mirat de numărul impresionant de mașini care veniseră în lipsa noastră.
Am pornit înapoi spre Sinaia. Eram lihniți de foame, așa că am căutat un restaurant bun în stațiune. Am găsit câteva review-uri faine la unul numit ,,La cerdac” și am poposit acolo. Foarte frumos decorul tradițional al acestui restaurant. Mâncarea, însă, nu a fost chiar pe gustul nostru. Am comandat un pui la ceaun cu mămăliguță, dar carnea s-a dovedit a nu fi prea bine preparată.
Seara se lăsa încet peste Sinaia. Am făcut o plimbare spre Castelul Peleș, locul meu preferat din zonă. Aleea plină de frunzele colorate a avut un farmec aparte. Iar Peleșul, Pelișorul și celelalte clădiri din perimetrul respectiv ne-au încântat ca de obicei.
Oboseala ne ajungea din urmă, așa că ne-am scurtat plimbarea. Am ajuns înapoi la pensiune pe întuneric. Eram fericiți și împliniți că am reușit să trăim frumos încă o zi din călătoria noastră.
