Traseul nr. 1:
Cheile Râmețului
Durata: ∼ 2 h
Data: 20 mai 2015
Un adevărat univers spectaculos și sălbatic te așteaptă undeva ascuns în Munții Trascăului. Poate părea ireal, dar, în momentul când pășești pe aici, vei descoperi forme și texture nepământene, care te provoacă să le admiri și, de ce nu, să le escaladezi. Căci da, traseul te poartă pe firul apei, pe stânci, pe sub ele, te cocoți prin cele mai neașteptate locuri în goana după marcaje.
Cum ajungi aici?
Cea mai nimerită cale este drumul dinspre localitatea Teiuș (pe DJ750C) până la Mănăstirea Râmeț. Din acest punct mergi tot înainte, fără să te abați, încă vreo 10 minute (cu mașina). De aici mai ai câțiva pași până la intrarea în chei. Noi, urmând sfatul unor oameni întâlniți în cale (și neavând o hartă potrivită), am mers peste dealuri, pe drumuri forestiere proaste, ne-am pierdut și am ajuns (cred) în partea opusă cheilor. A trebuit să refacem tot traseul înapoi până în Teiuș și de acolo am urmat calea cea bună.
Râul Geaogiu te însoțete pe tot parcursul cheilor, uneori de la depărtare, alteori chiar ești forțat să mergi prin el. Urmăm poteca, care la început pare inofensivă, iar apoi se preschimbă în ceva mai mult de atât. Curajul și spiritul de aventură sunt puse la încercare.
Formațiunile și arcadele ce ne ies în cale sunt incredibile și merită privite în tihnă.
Continuăm traseul pe pereții stâncoși, ne prindem de mânerele metalice ancorate pe stâncă și înaintăm cu atenție. Poate părea periculos, dar este cât se poate de simplu să mergi prin aceste chei. Dacă ești atent, poți duce la bun sfârșit acest traseu fain.
La un moment dat am întâmpinat un ,,mic obstacol”, un bolovan imens ce își găsise locul chiar pe traseu, și care ne-a făcut să abandonăm misiunea. Nu eram pregătiți să mergem prin albia râului (căci apa era destul de adâncă și mult prea rece), iar cățărat nu aveai cum să traversezi zona respectivă. Acesta a fost punctul în care ne-am întors noi. Se mai putea urca pe Brâna Caprei, ocolind traseul care te purta prin apă. Urcușul este dificil și trebuie să fii pregătit să te prinzi bine de cabluri și să-ți menții echilbrul. Vom încerca această parte data viitoare.
Traseul nr.2:
Rimetea – Piatra Secuiului – retur
Durata: 2h 30 min
Altitudinea maximă: 1129 m
Data: 20 mai 2015
Întorși la mașină, am pornit spre Rimetea, localitatea unde eram cazați. Dar înainte de asta, am vrut să urcăm pe Piatra Secuiului. Credeam că va fi o tură relaxantă, numai bună pentru o după-amiază călduroasă. Dar de unde…
Cred că a fost cea mai grea tură dintotdeuna. Pe lângă faptul că am fost fugăriți de câini, poteca a urcat numai pe grohotiș. Și a durat parcă o veșnicie până sus. Traseul, ce-i drept, nu este unul lejer, ci din contra. Te extenuează, mai ales după o zi lungă în care oboseala te-a ajuns din urmă. Durata urcușului cred că e undeva la o oră și câteva minute, dar mersul prin soarele dogoritor te topește încet.
(încă nu ajunsesem la grohotiș)
Sus, când am ajuns, am fost întâmpinați de o priveliște minunată. Ne-a mai bucurat sufletele nițel. Nu am poposit mult căci nu voiam să ne mai prindă și întunericul. Coborârea se anunța mai grea decât urcușul așa că ne-am luat inima în dinți și am plecat la vale. Pe lângă asta, știam că la baza versantului ne așteptau aceeași câini agresivi care ne-au speriat la urcare. A trebui să ocolim mult ca să nu dăm nas în nas cu ei. Dar, în final, am ajuns cu bine în sat, osteniți și dornici de un somn bun. Mai multe despre această frumoasă zonă rurală găsești AICI.
(vedere spre satul Rimetea)
