Se anunța vreme numai bună pentru o bulgărelă și ceva poze faine (voba vine, căci era prevăzut cod portocaliu de viscol), așa că am gonit spre Bucovina. Chiar dacă afară e încă toamnă, entuziasmul de a păși mai devreme în tărâmul alb ne-a pus iute în mișcare. Și așa am ajuns în zona Rarăului. Cazarea am avut-o în localitatea Sadova, la Casa Irinuca, unde ne-am simțit „ca la bunica” datorită gazdelor prietenoase și bucatelor delicioase.
Am luat-o spre Pojorâta, iar de acolo, cum vii dinspre Câmpulung Moldovenesc, se face stânga la primul indicator spre Vârful Rarău. Ai de parcurs cam 18 km din acel punct până sus la vârf. Străbați localitatea, iar apoi intri oficial pe Transrarău, drumul care te poartă până în partea cealaltă a muntelui, la Chiril. Iarna, teoretic, drumul este închis. Dar dacă mașina îți permite și e dotată pentru vremea rea, poți face o încercare, mai ales că drumul este oarecum curățat. Noi eram pregătiți cum se cuvine, așa că am luat-o înainte. Ne-am oprit din loc în loc pentru a ne bucura de albul așternut peste văi.
(ce bine merge un ceai cald)
Când am ajuns sus, la Cabana Meteo, taman atunci s-a pornit viscolul cel fioros. Am luat-o la pas pe urcuș, dar nu a fost chip să ajungem prea departe. Ne-am adăpostit sub un brad înghețat și am observat câteva umbre la orizont. De departe, se profilau câteva siluete, cam 8-9 să tot fie, care erau purtate mai mult de viscol decât din propria mișcare. O luăm spre mașină, iar una dintre persoane se îndreaptă spre noi. Semăna perfect cu un om de zăpadă. Atunci am aflat povestea lor. Era o echipă de profesori și elevi care s-au pornit cu o zi în urmă pe traseul dinspre Giumalău, iar viscolul i-a surprins pe drum. Căutau acum o cale de scăpare care să îi scoată din vremea năprasnică. Așa că am luat în mașină câți au încăput și i-am coborât în Pojorâta, restul așteptând sprijin de la salvamont. Au riscat făcând o astfel de tură pe o vreme ce se anunța nemiloasă. Pe munte, iarna, trebuie să calculezi totul cu o precizie minuțioasă, să fii cu băgare de seamă la prognoza meteo, să ai echipament adecvat și o doză de curaj.
(vedere spre Pietrele Doamnei)
Apusul nu se mai vedea din cauza vremii, așa că ne-am întors în Sadova pentru un somn bun. A doua zi ne-am trezit cu această priveliște din cameră:
Din Sadova am luat-o spre Lacul Iezer, situat la 8,5 km depărtare. Drumul era neatins, alb și pufos. Având 4×4, a fost o plăcere să facem potecă în urma noastră. A început a ninge, iar totul în jur era de poveste. Lacul l-am găsit sub un strat generos de gheață, iar câteva urme de căprioare se distingeau pe zăpadă.
Am plecat din nou spre Rarău. Viscolul s-a potolit, iar cerul se deschidea, lăsând soarelui bucuria de a străluci mai intens decât altădată. Urcăm pe jos un delușor pentru a surprinde mai bine frumusețea naturii. Eram într-un vis alb și doar frigul ne trezea la realitate.
O porție de iarnă în plină toamnă ne-a revigorat și ne-a făcut dornici să întâmpinăm cât mai curând noul anotimop și la noi acasă.
Util:
- Atenție la drumul care duce spre Transrarău! Nu luați în seamă indicatorul din Cămpulung Moldovenesc, căci drumul pe acolo nu este practicabil. Singura varianta de a ajunge este din localitatea Pojorâta (DJ175A). Transrarăul traversează Munții Rarău, ajungând până în localitatea Chiril, iar distanța totală a drumului este de 28 km (vezi aici harta).
- Când ajungi sus, în apropierea vârfului, poți merge la Cabana Rarău sau la Cabana Meteo de unde pornesc numeroase trasee, când vremea e bună (vezi aici).
