Care munte este mai aproape de Iași dacă nu Ceahlăul? Și ce poți face mai fain într-o zi de toamnă dacă nu o drumeție? Așadar, ne-am pregătit de dimineață cu gândul de a urca până la Fântânele (cu plecare din Durău). Traseu ușor, bătut de noi de nenumărate ori fără să ne plictisească sau obosească.
Repede, repede am ajuns la poalele Ceahlăului. Ziua era perfectă pentru o astfel de tură. Copacii se înălțau până în văzduh, lăsându-ne cale liberă printre frunzele bătătorite deja de alții. Adierea vântului și culorile soarelui ne îndemnau să mergem mai departe.
Prea puțini oameni am întâlnit pe traseu pentru a putea menționa ceva. Doar un grup de femei și bărbați de vârstă mijlocie, echipați cu bocanci și bețe de trekking, ne-au salutat în treacăt. În rest era liniște. Liniștea pădurii. Și eram atât de fericiți să o ascultăm…
Cabana Fântânele ne aștepta semeață ca de obicei. Vârful Toaca se zărea printre nori, făcându-ne parcă cu mâna. Am poposit pe o băncuța de lemn ceva vreme, după care am luat cale întoarsă. Zilele de toamnă ne amenințau iar timpul era scurt până la lăsarea întunericului. Ne-am grăbit și am ajuns la timp la mașină pentru a vedea apusul. Astea fiind spuse, am lăsat Ceahlăul în spate și ne-am îndreptat spre aglomerația urbană. Pe data viitoare, munte frumos!
