Traseu și marcaj:
Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Șaua Panaghiei – Șaua Lespezi – Vârful Lespezi – Cabana Dochia – zona de campare
Durata: 4h
Tip traseu: drumeție
Grad de dificultate: mediu
Altitudinea maximă: Vârful Lespezi (1805 m)
Data: 8 – 9 august 2014
Iată că vremea bună ne-a îndemnat să facem o drumeție de două zile pe Masivul Ceahlău. Ne-am făcut repede rucsacul, am adăugat cortul, sacul de dormit, salteaua și am luat-o într-acolo. Am plecat din Iași în jurul orei 8 și am ajuns în Durău pe la 10, însă abia la ora 11 am început urcarea pe traseu. E important să treci pe la centrul de informații pentru a primi o hartă, ceva indicații și pentru a plăti taxa de rezervație și campare.
Și am pornit la drum. Trebuie să menționez că a devenit o tradiție anuală drumeția pe Ceahlău, având în vedere că de mică vin în aceste tărâmuri superbe. Traseul pe care l-am urmat este cel cu bandă roșie: plecare din Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Panaghia – sub Vârful Toaca – Cabana Dochia. În mod normal, drumeția durează 3h-3h 30′. Noi, având în spate ceva kilograme în plus, am făcut mai multe opriri și am parcurs drumul într-un timp mai lung. Oricum, merită să faci câte un popas pe traseu pentru a admira frumusețea din jur.
Ce îmi place pe munte e faptul că oamenii sunt mai veseli, încărcați cu energia pământului. De fiecare dată când întâlnești un om pe traseu te saluți cu el și stai puțin la taclale despre cât mai e de urcat sau de coborât, cât de dificil e sau nu drumul și despre ce îți mai trece prin cap la momentul acela. Muntele te schimbă în bine, te ajută să ieși din cotidian, să te conectezi cu natura dar și cu tine însuți.
După prânz, ajungem sus la Dochia. Mergem mai întâi în zona de campare pentru a ne așeza cortul. Mai erau vreo 15 corturiîn jur, iar până seara au ajuns să fie 27. Multă lume și voie bună. Ne întoarcem la cabană să mâncăm ceva de-ale gurii. Cabana Dochia este în renovare și nu știu exact câte camere sunt funcționale. Așa că dacă intenționați să rămâneți peste noapte acolo cel mai bine ar fi să sunați din timp.
Seara s-a lăsat în scurt timp, iar apusul de pe Ceahlău e impresionant.
Curând s-a făcut și frig. E important să aveți la voi haine adecvate, un polar, un windstopper sau ceva care să țină de cald. Să nu uitați gecile sau pelerinele de ploaie. Pe munte vremea e foarte schimbătoare și e bine să fii pregătit.
Noapte e plină de stele. Din păcate, cerul a fost puțin înnourat și nu am reușit să fotografiem Calea Lactee (cum am făcut-o anul trecut). Ne-am mulțumit cu câteva cadre trase în forfota campingului.
Cel mai fain moment al excursiei este dimineața la cort. Trebuie să mărturisesc că aici, pe munte, nu ai nevoie de deșteptător sau alte electronice în acest sens. În jurul cortului își fac apariția vietăți micuțe care te încântă cu ciripitul lor și îți dau bună dimineața. E nemaipomenit…
Soarele îți încălzește trupul și sufletul. Ieșim din cort și pășim cu sfială prin iarbă plină cu rouă. În jurul nostru se remarcă marea alpină. Nori peste tot. Satele și orașele din depărtări sunt acoperite de o întindere albă. Bucuroși nevoie mare, căutăm o zonă mai înaltă pentru a imortaliza fenomenul.
Mai zăbovim așa o vreme. Apoi ne strângem cu regret cortul și ne pregătim pentru coborâre, pe același traseu. Ne luăm rămas bun de la munte și plecăm încet spre casă. Pe anul viitor!
