Comuniunea dintre om și natură este autentică atât timp cât acțiunile călătorului manifestă iubire și respect față de ceea ce întâlnește în cale. De aceea, e indicat să avem o purtare civilizată chiar și în sălbăticie, ghidată după anumite coduri morale. Am adunat și selectat o serie de legi și povețe cu privire la conduita pe munte, culese de călăuze celebre ale timpului (Luis Trenker, Ion Preda, Moș Butmăloi) și transmise din generație în generație. Aceste sfaturi ar trebui să îndrume comportamentul călătorului montan în așa fel încât să-i fie bine atât muntelui cât și omului.
***
- Nu te avânta într-o ascensiune ce-ți depășește puterile. Tu trebuie să învingi muntele și nu el pe tine. Fixează-ți un obiectiv pe care poți să îl atingi în siguranță.
- Asigură-te că ai echipamentul potrivit care te ajută să înfrunți vremea și dispozițiile muntelui.
- Documentează-te înainte de a pleca la drum. Încearcă să cunoști mediul în care te miști și să-i înțelegi fenomenele. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atât de completă ca și echipamentul montan.
- Nu porni singur pe trasee necunoscute sau nemarcate.
- Începătorii într-ale drumeției pe munte pot să-și înceapă ucenicia pe lângă cei ce au o experiență bogată în ascensiunile montane.
- Să nu uiți că în munți ești o ființă civilizată care respectă ceilalți călători.
- Să nu profanezi peisajul pe care-l străbați și să nu împodobești natura cu deșeuri.
- Nu deteriora marcajele turistice sau alte semne de orientare.
- Nu rupe florile ocrotite prin lege. Ele sunt frumoase în încadrarea lor naturală.
- Fii un bun camarad. Pe munte se ține cont de vorba „Toți pentru unul și unul pentru toți”.
- Respectă cabana tot așa cum îți respecți propria ta casă. Folosește civilizat refugiile alpine sau alte construcții montane menite să protejeze călătorul.
- Nu uita că iarna nu-i ca vara. Fii cu băgare de seamă când îți alegi traseul pentru a ocoli zonele cu pericol de avalanșe.
***
Muntele și povețele sale
- Prețuiește-mă și iubește-mă, omule, fiindcă toate frumusețile mele, pădurile cu poienile, văile și izvoarele, cărările și crestele, piscurile, cu toate viețuitoarele și florile, ție ți le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai bun, mai generos, mai înțelept!
- Nu-mi rupe florile, pomii, jnepenișurile, nu-mi speria animalele cu chiotele tale, nu-mi ucide viețuitoarele, fiindcă și cele mai mici și mai neînsemnate au rostul lor în natură. Ele sunt însăți viața din care ești și tu o părticică, trecătorule!
- Admiră-mi frumusețile și soarbe-mi cu sete aerul și izvoarele, dar nu mă murdări! Nu-mi profana frumusețea peisajului împroșcându-l cu coji de ouă, hârtii, pungi de plastic, cutii de conserve și alte resturi ale ospățului tău, cu strânge-le ca să lași curat locul pe care te-ai ospătat și pune-le înapoi în rucsacul tău ca să le arunci în lada de gunoi, nu în vâlcele și în apele mele curate!
- Folosește civilizat cabana! Ea ți-a ieșit în drum ca să te apere de întuneric, stihiile naturii și alte primejdii de tot felul. Nu o transforma în locul de o noapte, n-o pângări! La plecare las-o curată și intactă spre cinstea ta, a celor ce vin după tine. Fără cabane drumeția este de neconceput.
- Nu-ți uita acasă buna creștere, buna cuviință și bunul simț, ia-le cu tine odată cu rucsacul și folosește-le chiar la plecare, în gară, în tren, pe munte și în cabană.
- Dar ca să te bucuri cu adevărat, pregătește-te bine! Nu porniți pe munte cu pălărie, cravată, geamantan și pantofi cu toc înalt. Cărările mele străbat creste și văi adânci, iar vremea este adeseori aspră și capricioasă. Asigură-te deci cu echipament special de munte ca să mă poți înfrunta. Altfel frumusețile mele pot deveni și capcane în care cad cei nepregătiți.
- Respectă întocmai povețele mele ca un adevărat om de munte și vei deveni, cu fiecare drumeție, mai puternic, mai bun!
(Povețe culese din Ghidul excursiilor montane de Daniel Dieaconu și Iulian Săndulache)
Ciucaș (iunie 2016)
