O zi de toamnă în Apuseni

Fiindcă eram stabiliți cu cazarea în Baia de Arieș, iar în ziua precedentă parcursesem Circuitul Scărița Belioara, ne-am gândit să ne îndreptăm ceva mai spre vest. Planul era sa prindem un răsărit deasupra norilor în Dumești, iar apoi să ajungem spre sudul Apusenilor pentru a vizita câteva peșteri și Groapa Ruginoasa. Zis și făcut. Ne-am trezit pe întuneric cu puțin chef de a ieși în frigul necruțător al dimineții. Cu chiu cu vai ne-am dezmeticit și am pornit motorul. Valea Arieșului era îmbrăcată într-o ceață groasă de nepătruns. Aveam oare să ieșim deasupra ei? Urcăm dealurile cu nerăbdare și iată că vederile au început să prindă cotur. Spectacolul era în plină desfășurare…

(viziunea lui Alex, din dronă)

Peștera Scărișoara

După sesiunea de aer curat, fotografii și voie bună, era cazul să ne îndreptăm spre următorul punct marcat pe harta virtuală: Peștera Scărișoara. Ghețarul de la Scărișoara (cum i se mai spune) adăpostește cel mai mare ghețar subteran din țară. Din Gârda de Sus se urmează indicatoarele parcurgând circa 15 km. Din punctul în care lași mașina se merge încă 10 minute pe jos până la casa de bilete și intrarea efectivă. Te surprinde plăcut aspectul acestui loc căci te vei trezi în fața unui hău care parcă duce spre centrul pământului. Cobori și tot cobori admirând împrejur frumusețile naturii. Jos te așteaptă admirabilul ghețar bătrân și neclintit de vreme.

Izbucul Tăuzului

Pornim mai departe spre Izbucul Tăuzului. El reprezintă cea mai adâncă peșteră scufundată din România și este un adevărat rău ce izvorăște de sub Piatra Tăuzului. La prima vedere pare un petic mic de apă, însă adâncimile sale pot fi interminabile și nimicitoare. Galeriile și pasajele înguste subacvatice au făcut ca explorarea să fie de-a dreptul dificilă, chiar imposibilă.

Cum ajungi la Izbuc? Traseul se desprinde din drumul ce leagă Gârda de Sus de Peștera Scărișoara. Se virează stânga (într-o curbă) și se parcurge undeva la 10 km (dintre care mai bine de jumătate pe drum forestier). Cu atenție vei observa și un indicator pe partea stângă care marchează începutul traseului spre Izbucul Tăuzului. Aici lași mașina și vei porni pe jos încă 15 minute. Drumeția prin pădure este deosebit de plăcută, mai ales că zona pare a fi destul de izolată și nefrecventată de turiști (sau cel puțin așa am prins noi în perioada respectivă). Culorile ireale ale izbucului parcă te ademenesc să sari în necunoscut…

Groapa Ruginoasa

Lăsăm în urmă izbucul și ne îndreptăm spre Groapa Ruginoasa. Nu înainte însă de a ne opri la restaurantul Mama Uța (tare popular prin aste locuri) și a ne cinsti cu bucate alese. Traseul pe care voiam să-l facem aflasem că dura prea mult pentru a ne întoarce la mașină pe lumină. Ne-am echipat cu frontale și am grăbit pasul poate-poate vom reuși imposibilul. Indicatorul arăta un timp de 50 de minute până sus. Noi am ajuns în nici 20 de minute.

Groapa Ruginoasa este o vale cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie ceea ce a dus la apariția stratelor de culoare roșu-ruginiu.

(cum ne vede drona pe noi doi)

Ne minunăm, filmăm și pozăm această priveliște năucitoare. Lumina din ce în ce mai slabă ne-a grăbit să facem destul de repede cale întoarsă. Cu toate acestea, am reușit să imortalizăm în suflete tot ce a contat. Până la următoarea aventură ne vom hrăni cu amintirile  strânse pe aceste frumoase meleaguri românești.

 

Arată și prietenilor:
Facebook
Google+
http://calatorcudor.ro/o-zi-de-toamna-in-apuseni/
Twitter
Pinterest
1

Leave a Reply

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
error: